Naţionalismul este un concept sănatos cu condiţia să nu se transforme în extremism

Victor Neumann: Acolo unde limba, etnografia, geografia, onomastica şi religia furnizează principalele repere în identificarea apartenenţei naţionale, acolo diferenţialismul este la el acasă aidoma perioadei romantice în care a debutat. Sînt situaţii în care rezultatele unei singure discipline par suficiente pentru aşezarea unei etichete identitare. Asumarea unui ideal colectiv este atractivă pentru mulţi, dar în împrejurarea în care aceasta are loc în absenţa unei conştiinţe a persoanei, identitatea nu are nici o valoare. Ea poate fi percepută ca atare doar graţie unei minime instrucţii şi, deci, în temeiul emancipării social-intelectuale.

Născut în 1953 la Lugoj, Victor Neumann este istoric şi profesor universitar titular la Facultatea de Litere şi Istorie din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara. Principalele sale domenii de cercetare sînt: istoria intelectuală şi istoria gîndirii politice în România şi în Europa Est-Centrală în epocile modernă şi contemporană, interculturalitate şi multiculturalism, teoria istoriei.
A fost profesor invitat la Universitatea din Angers (Franţa) în 1999, la Emory University din Atlanta şi Georgia State University din Athens (Georgia, SUA) în 1999, la National Foreign Affairs Training Center din Washington, D.C., în 2001, şi bursier Fulbright, afiliat la The Catholic University of America din Washington, D.C., în 2000�2001. În martie 2003, a fost director de studii la Ecole Pratique des Hautes Etudes – Sorbona, Paris, iar în primul semestru al anului academic 2003�2004 este profesor invitat la Universitatea din Viena. A conferenţiat la prestigioase instituţii internaţionale precum: Woodrow Wilson International Center for Scholars din Washington, D.C., Columbia University din New York, London School of Slavonic and East European Studies, Universita degli Studi di Udine. Experienţa sa internaţională mai cuprinde prezentări şi stagii de cercetare desfăşurate în SUA, Marea Britanie, Germania, Franţa, Olanda, Bulgaria, Ungaria, Republica Cehă şi Austria. Între anii 1995�1997, a fost bursier NATO.

Între volumele cele mai importante se numără:
Vasile Maniu – Monografie istorică, Editura Facla, Timişoara, 1984.
Convergenţe spirituale (Studii privind relaţiile culturale şi politice în Europa Centrală şi de Est, 1750�1850), Editura Eminescu, Bucureşti, 1986.
Tentaţia lui Homo Europaeus. Geneza spiritului modern în Europa Centrală şi de Sud-Est, Editura Stiinţifică, Bucureşti, 1991, distins cu premiul “A.D. Xenopol” al Academiei Române.
The Temptation of Homo Europaeus, East European Monographs Boulder, Colorado, Columbia University Press, New York, 1993.
Istoria evreilor din România. Studii documentare şi teoretice, Editura Amarcord, Timişoara, 1996.
Identităţi multiple în Europa regiunilor. Interculturalitatea Banatului/ Identités multiples dans l’Europe des regions. L’Interculturalité du Banat, Editura Hestia, Timişoara, 1997.
Tentaţia lui Homo Europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est, Ediţia a II-a, Editura All, Bucureşti, 1997.
Istoria evreilor din Banat. O mărturie a multi- şi interculturalităţii Europei oriental-centrale, Editura Atlas-Du Style, Bucureşti, 1999.
Ideologie şi fantasmagorie. Perspective comparative asupra istoriei gîndirii politice în Europa Est-Centrală, Polirom, Iaşi, 2001.
Between Words and Reality. Studies on the Politics of Recognition and Changes of Regime in Contemporary Romania, Council for Research of Values and Philosophy, The Catholic University of America Press, Washington, D.C., 2001.
A colaborat la volumele colective cu o circulaţie internaţională: The History of Political Thought in National Context, Ediţie de Dario Castiglione şi Iain Hampsher-Monk, Cambridge University Press, Marea Britanie, 2001, şi International Perspectives on Intercultural Education, Edited by Kenneth Cushner, Lawrence Erlbaum Associates, SUA, 1998.

Noua găselniţă în manipularea prin presă

- Vă rog să vă spuneţi părerea în modul cel mai deschis, nu-i asa că taxa de primă îmatriculare ………., ce părere aveti de impozitul pe………..,nu vă simţiţi deposedaţi de banii dumneavoastră în urma birurilor pe care Guvernul le pune……….., pâna când vom mai susţine un guvern care……….., de ce să plătim………..,după cum vedeţi toată lumea a semnat petiţia………., noi strângem petiţiile dumneavoastră pentru a le depune la toate forurile interne si internationale …………., noi suntem în slujba voastră , pentru că tu faci realitatea.

• Ei da, aşa mai zic şi eu să trăieşti în ţara fără impozite, unde laptele şi mierea vor curge la robinet. Un singur lucru mă nelinişteşte, va trebui să inchidem graniţele să nu ne trezim năpădiţi de puzderie de americani şi vest europeni ce musai vor cere azil la noi în bătătură. Unde să-i cazezi pe atâţea în criza asta de locuinţe ?

Hotărât lucru, trăim în România şi nu avem nici o scăpare !

Sfârşitul ideologiilor?

versus

Această temă este una la modă, mai ales în România contemporană în care partide apar şi dispar, trec de la o ideologie la alta fără nici o problemă, formează alianţe stânga – dreapta pentru guvernare sau doar pentru promovarea unor legi în Parlament.

Cei care propovăduiesc dispariţia ideologiilor de partid încearcă doar să abată atenţia electoratului asupra problemei de bază în societatea românească şi anume neputinţa acestora de a forma partide credibile cu o bază ideologică solidă.

Ideologia social-democrată nu poate să dispară atâta timp cât exista sărăcie şi neîmplinire în societate, pe de altă parte nici liberalismul nu are nici o şansa de dispariţie într-o lume unde resursele se creaza pe baza liberei iniţiative şi al economiei de piaţă, dacă prima reprezintă protecţia socială cu siguranţă cheia dezvoltării şi prosperităţii se află la liberali.

Realitatea este că, atâta vreme cât discuţiile despre ideologii au loc, acest concept ocupă un loc important în imaginarul colectiv al maselor, dar şi al intelectualilor.

Oricum, o concluzie care se poate trage este aceea că ideologiile sunt prea importante pentru a dispărea. Atâta vreme cât trăim într-o lume atât de complicată, plină de crize şi conflicte, vom avea nevoie de ideologii care să explice ce se întâmplă şi care să ne ofere un plan pentru viitor .

Televiziunea si picatura chinezeasca

Picatura chinezeasca este denumirea populara a torturii cu apa. Apa este lasata usor sa curga in picaturi pe fruntea unei persoane, ducand, treptat, la nebunia victimei. Aceasta forma de tortura a fost descrisa de Hippolytus de Marsliis in Italia secolului al XVI-lea. Se presupune ca tortura vine de la faptul ca apa curge foarte incet si foarte putin, la intervale scurte de timp.

Televizorul foloseste picatura chinezeasca subtil, te macina incet – incet. Aparent nu te doare dar urzica. Nu mori dintr-o urzicatura, nu mori dacă te înteapa o viespe dar, dacă te tot inteapa, deja devine insuportabil. Tocmai acest mecanism conduce la explozia celui atacat. Redactorii care utilizeaza aceasta arma murdara se cred “baieti destepti” . Cei cu intentii bune sunt si ei penibili recurg tot la picatura chinezeasca si continua să polueze cu obstinatie emisiunile.

Atacurile sistematice duc la decredibilizarea intregii massmedia. Chiar daca, aparent avem telecomanda in mana ,ele continuand la nesfîrsit, se aduna atata ura incat nu mai este nimic de facut. Eu nu ma erijez in judecator dar toleranta poate fi si un medicament care ucide.

Manipulare in alegeri

Bogdan Teodorescu in preambulul cartii sale ” Cinci milenii de manipulare ” incearca sa ne avertizeze inca de la incaput :

” Omul modern este o victimă probabilă a propagandei, omul modern este o victimă sigură a manipulării din partea organizaţiilor politice, dar şi a celor comerciale sau de media. Omul modern este măsurabil din punct de vedere sociologic, este determinabil din punct de vedere psihologic şi este parte a unui organism complex, dar perfect analizabil care se numeşte opinie publică. Fiecare rând citit într-un ziar, fiecare film văzut, fiecare reclamă întâlnită pe drum, fiecare discurs politic, fiecare demers al societăţii civile îl afundă tot mai mult într-o lume a multiplelor opţiuni, toate precomandate, dar niciuna izvorâtă pur şi simplu din mintea sa “.

• Cu alte cuvinte indiferent de nivelul de perceptie , de gradul de informare, de instruirea individului, omul modern este supus manipularii si actiunile sale sunt dinainte canalizate si controlate.

• Negarea liberului albitru este axioma de la care pleaca teoreticienii manipularii.

Oricat de seducatoare pare teza, eu refuz sa cred ca suntem niste biete dobitoace pe care unii si altii ne mana la pasune dupa bunul lor plac. Ce rost mai au atunci cultura, educatia, ratiunea daca nu acela de a nu ne lasa influentati de primul panou publicitar care ne iese in cale chear daca el este executat la Hollywood ca in exemplul de mai jos :

Grigori Yefimovich Rasputin si manipularea

Nascut in districtul Tyumen din Siberia in anul 1864, Rasputin a fost in primul rand un excelent manipulator.

Cine vrea sa cunoasca amanunte picante dar si tragice despre viata si activitatea sa ii recomand :

Istoria Rusiei
o pagina deosebit de interesanta ce merita a fi cunoscuta avand in vedere interdependenta istorica intre Romania si colosul de la rasarit.

Desi Rasputin nu a urmat nici un curs modern de manipulare, asa zisul mistic a reusit sa aiba o influenta deosebita asupra Familiei Imperiale Ruse si asupra unei parti a societatii prin calitatile sale native, dar ajutat si de ignorantismul epocii, cu repercursiuni negative pentru cei a caror viata o controla.

Indiferent de zona in care actioneaza , politica sau sociala, economica sau religioasa, manipularea are ca rezultat distorsionarea adevarului in vederea creerii unei perceptii favorabile manipulatorului.

Cei care incearca sa dea o conotatie pozitiva termenului de manipulare ignora cu buna stiinta insusi sensul cuvantului.

Manipularea este un lucru serios

Reproduc un fragment din numeroasele oferte de initiere in tainele manipularii :

” Intr-adevar manipulare pentru multi dintre noi este un cuvant tabu. Preferam sa folosim influentare, negociere sau convingere. Am descoperit insa de-a lungul cursurilor de negociere pe care le-am organizat ca manipulare este mai aproape de ceea ce va intereseaza, este mai practic si mai aproape de realitate. Cursul este gandit tocmai in acest sens, anume sa raspunda unei nevoi curente din viata de zi cu zi, atat de acasa cat si de la serviciu. Multi au spus ca este o adevarata nebunie sa tratezi intr-un curs asemnea subiect. Cursul a ajuns insa la a patra editie datorita numarului mare de solicitari pentru editiile anterioare, nefiind posibila participarea tuturor deoarece numarul de locuri este limitat (maxim 20 cursanti). “

• In societatea contemporana nevoia de manipulare a celor din jur a ajuns principalul obiectiv in toate domeniile de activitate.
• Politicienii isi manipuleaza alegatorii, societatile comerciale clientii, patronii angajatii, sotia barbatul, parintii copiii.

Mai pune societatea baza pe criterii morale si etice, mai avem nevoie de calitate si bun gust din moment ce cantitatea si chiciul sunt mult mai rentabile. Sa nu ne miram atunci ca avem politilieni flecari, majorete pe post de vedete de televiziune si produse de slaba calitate.

Va dau un exemplu graitor cum esti incitat sa consumi doar ca sa fi cool :