România “a compromis capitalismul, prin oligarhizarea resurselor şi înrobirea populaţiei”

 

 

• România pare a intra pe drumul abandonării cursului democratic care conduce la prosperitate. Dar organizarea economică actuală este mult prea profitabilă pentru entităţile străine, și pentru cleptocrația locală, pentru a fi sacrificată.

Ieșită din criza economică ca un boxer epuizat România se află ȋn fața unui posibil val doi al crizei, cu o economie debilă, necompetitivă și foarte vulnerabilă la șocurile externe. Curios este că la momentul falimentului Lehman Brothers, în anul 2008, România avea o creştere economică de aproximativ 8%, făcând parte dintr-un club exclusivist de ţări aflate în plină expansiune economică. Între timp, problemele structurale şi lipsa de viziune a leadership-ului, mascate de boom-ul economic, au ieşit la iveală relevând o realitate socio-economică dezastruoasă. Mult prea multe discuţii au avut loc între timp pe teme sterile, marginale sau chiar periculoase. Cine poate crede, spre exemplu, că o naţiune se dezvoltă aruncând povara crizei în spatele unor categorii sociale largi, cum sunt pensionarii şi bugetarii, în numele protejării interesului public? De ce regim politic vă aduce aminte culpabilizarea colectivă a unor categorii sociale şi profesionale? Pentru a înţelege cum trebuie să arate viitorul model de dezvoltare al României este nevoie să identificăm cu realism poziţia delicată (scuzat fie eufemismul) în care ne aflăm.

• Ajutorul statului

În urma primul val al crizei rămâne cea mai mare datorie publică din istoria ţării şi o clasă de mijloc vlăguită financiar sau aproape distrusă, având statutul de ostatică a unor bănci cu capital străin. Activele strategice sunt în cvasi-totalitate sub administrarea eficientă a unor multinaţionale occidentale, iar rentele extrase de acestea se duc în fiecare an, în mod invariabil, sub formă de dividende sau de preţuri de transfer, către ţări mult mai prietenoase cu propriii cetăţeni. Mai grav, datorită faptului că mulți agenți economici și o parte importantă a populaţiei active a ţării s-au îndatorat excesiv în valută străină, ultima pentru a cumpăra active imobiliare și bunuri de folosință ȋndelungată, statul român a contractat un credit uriaş care a avut drept consecință un curs de schimb stabil, convenabil în același timp și pentru exitul profiturilor masive realizate de capitalul străin în anii 2007 şi 2008.

Companiile străine au realizat în România marje de profit de câteva ori mai mari decât în statele de origine sub pretextul că și riscurile sunt pe măsură, dar la primele semne de criză au refuzat, în general, asumarea de riscuri prin reinvestirea profiturilor și au trimis acasă sume uriașe de bani, decapitalizând economia românească. Statul român nu a făcut decât să se asigure, cu un preț uriaș pentru populație, că aceste corporații au suficientă valută la dispoziție pentru a-și putea repatria profiturile. Situația este similară și la anemica bursă de valori din București, unde la primele semne de panică externă investitorii străini dau semne de dezertare rapidă și de părăsire a scenei.

După doi ani de depresiune, economia naţională se zbate în cea mai pură stagflaţie. Procentele de 8% despre care vorbeam la început s-au transferat, cel puțin parțial, de la creştere economică la inflaţie, fenomen ce duce la distrugerea puterii de cumpărare, pentru că salariile au fost diminuate sensibil, pensiile reduse ușor, neexistând practic nici un fel de indexare a lor. În condiţiile unei politici monetare relativ conservatoare a Băncii Naţionale, cauzele fenomenului inflaționist trebuie căutate în structurile oligopoliste ale piețelor și în statutul de colonie economică al țării noastre. Creşterea preţurilor materiilor prime, care se regăseşte în costurile companiilor, nu este doar transferată instantaneu consumatorilor români, dar este folosită şi ca pretext pentru creşteri concertate de preţuri la produsele şi serviciile cu elasticitate scăzută a cererii. Situaţia este cum nu se poate mai rea: profiturile sunt exportate, pierderile sunt distribuite societăţii.

Astfel, cei care profită din plin în perioadele de boom economic, nu contribuie cu nimic la ameliorarea efectelor depresiunii. Mai mult, comportamentul acestor agenţi economici duce la agravarea situaţiei, transferul total de costuri sărăcind efectiv populaţia în ansamblu, dar afectând şi mai grav bugetarii care plătesc pe două căi: prin deprecierea valorii reale a veniturilor, dar şi prin tăieri nominale de salarii. Românii se aleg cu datoriile, dar fără active şi venituri pentru a le plăti, iar ordinea socială începe să semene cu sclavagismul. O concluzie importantă care se desprinde este că globalizarea generează bunăstare economică la periferie doar în prezența unui leadership local responsabil și cu viziune. Nicio ţară din lume, care nu este o colonie, are un sistem democratic funcţional şi vrea să rămână întreagă, nu poate să-şi permită să arate aşa cum arată România acum!

În acest context, rolul statului „social” nu trebuie să fie neapărat acela de a redistribui beneficiile în perioade de boom, cât, mai ales, acela de a proteja populaţia şi, implicit, stabilitatea socială, în astfel de perioade dramatice. Putem să ne gândim că, după dezindustrializarea masivă din anii ’’90, distrugerea statului social apare pe undeva ca o consecință firească, mai ales ȋn contextul instituirii obsesiei deficitului bugetar excesiv, atât sub tutela UE, cât și a FMI.

• Elementul inefabil

În acest peisaj dezolant, lucrul care dispare cel mai greu, speranţa, începe să se disipeze odată cu tinerii care aleg calea exilului datorită lipsei de perspectivă. Din punct de vedere demografic, România este o bombă cu ceas care, cel mai probabil, se va confrunta în viitorul nu prea îndepărtat cu pericole reale și evidente pentru sistemului democratic ȋncă fragil. De prea multe ori în istorie, naţiunile care au întâmpinat situaţii de colaps intern au ales să renunţe, cel puţin temporar, la democraţie (Germania interbelică), la capitalismul bazat exclusiv pe piață liberă (SUA, prin politica New Deal de după Marea Depresiune) sau la ambele (Rusia, odată cu ascensiunea comunismului). România pare a intra pe drumul abandonării cursului democratic care conduce la prosperitate, organizarea economică actuală fiind, deocamdată, mult prea profitabilă pentru entităţile străine, dar și pentru cleptocrația locală, pentru a fi sacrificată.

Din păcate, reforma politică și administrativă este doar o scuză penibilă pentru menţinerea unui sistem economic viciat, în timp ce, în urma creşterii economice din deceniul trecut, nu am mai rămas nici măcar cu speranţa. Instituțiile statului de drept sunt o condiție necesară, dar nu și suficientă, pentru funcționarea economiei. Capitalismul adevărat s-a construit peste tot în lume prin reinvestirea profiturilor, nu prin exportul lor, prin bănci şi active strategice cu capital autohton, prin rate ridicate de economisire ale populaţiei, prin investiţii în inovaţie… dar, mai ales, prin construirea încrederii populaţiei în sistem, aplicând un mecanism echitabil de distribuire a pierderilor şi câştigurilor. Dacă ȋn august criza de ȋncredere a determinat în statele capitaliste prăbușirea burselor, ȋn România ea poate submina chiar fundamentele democrației.

În urmă cu aproape 70 de ani, marele economist austriac Joseph Schumpeter profeţea, în cartea sa Capitalism, socialism şi democraţie, sfârşitul capitalismului având drept cauză propriul succes. Se pare că România a reuşit trista performanţă de a breveta o metodă de compromitere a capitalismului printr-un eşec de proporţii: oligarhizarea resurselor şi înrobirea populaţiei.

Prof. dr. Petre Prisecaru lucrează în cadrul Departamentului de Integrare Europeană al Institutului pentru Economie Mondială al Academiei Române.

Mingea rosie

Mingea Rosie Vrea Acasa

Cesano Maderno Milano

Vizualizare hartă mărită

Radio TV

Gândeşte !

Daca pana acum ignoranta a fost cuvantul de ordine, daca realitatea inconjuratoare a fost o simpla stire la TV pentru tine, anul 2009 este anul in care trebuie sa incepi sa deschizi ochii, sa nu te mai lasi dus de val, manipulat si inrobit. Gandeste tu, impreuna cu cei din jurul tau, pentru tine si pentru cei din jurul tau! Singur nu poti schimba nimic dar impreuna putem schimba lucrurile, sa mearga in directia normala si fireasca si nu in cea trasata cu rigla sau prin cifre de altii pentru care oamenii sunt doar niste cifre, niste procente sau cine stie ce acronime! Daca iti pasa de tine, de familia ta de toate lucrurile bune si frumoase ce te inconjoara si vrei ca si maine sa le vezi… GANDESTE!

Am preluat ideia pentru ca mi-a placut foarte mult

Barack Obama viitorul preşedinte american

Criza internatională va afecta Romania în 2009

Asociaţia Oamenilor de Afaceri din România(AOAR)cere partidelor politice să îşi asume prin platformele electorale măsuri de contracarare a impactului crizei financiare internaţionale pe piaţa autohtonă.

Preşedintele AOAR consideră că primele sectoare în care se vor face resimţite efectele crizei internaţionale sunt cele cu grad ridicat de îndatorare cum este cel al construcţiilor.În opinia sa dezvoltatorii imobiliari se confruntă cu probleme vizând scumpirea materiilor prime, a costului cu forţa de muncă şi mai nou a creditelor.

Reprezentanţii AOAR au precizat că pe lângă dezvoltatori şi constructori toate firmele care au activităţi conexe acestora au probleme cu afacerile.Reducerea activităţii în domeniul construcţiilor ar putea să afecteze creşterea economică acest sector fiind unul din motoarele avansului Produsului Intern Brut.

Gigi Becali a crescut din sămânţa Naşului

După ce l-am ascultat pe Mircea Sandu în conferinţa de presă pe care a susţinut-o după Adunarea Generala a Federatiei Romane de Fotbal, care a avut loc la Piatra Neamt, am înţeles pe deplin mentalitatea Naşului în ale fotbalului.

• “Suta la suta s-a auzit si la UEFA, dar lumea nu este foarte speriata. Se intampla multe in lumea larga. Credeti ca la americani sau la francezi nu sunt criminali sau cersetori?”, a spus Mircea Sandu despre scandalul cu valiza doldora de euro de la Cluj, să aşteptăm ce spune DNA-ul, să ne mai gândim, să avem probe, să nu ne grăbim, şi alţii au hoţi, dar spre deosebire de alţii ai noştrii dau de lucru la mii de oameni, ce dacă înşală, ce dacă sunt păpuşari, important e să tacă să nu ne ciripească !
• Asta o fi fost inţelesul dictonului latin ” mens sana in corpore sanum ” aplicabilă fotbalului autohton.

Gigi Becali este urmărit penal pentru dare de mită. Procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) au formulat această acuzaţie după ce au descoperit la Cluj o valiză cu 1,7 milioane de euro, bani care-i aparţin lui Becali şi care ar fi trebuit să ajungă la jucătorii echipei Universitatea Cluj, dacă aceştia reuşeau să învingă sau să obţină măcar un scor egal în meciul cu CFR Cluj. Într-un astfel de caz, Steaua ar fi devenit campioană.

“Bricheta” Bucurşti ingenuncheată de bănăţeni

Poli 1921 Stiinta Timisoara a scos un rezultat mare marti seara, remizand, 1-1, pe terenul echipei Steaua Bucuresti, intr-un meci contand pentru etapa a 31-a a Ligii I. Echipa noastra si-a recapatat increderea dupa rezultatele mai putin favorabile din ultimele runde. Steaua a marcat pentru 1-0 in minutul 49, cand Goian a inscris cu capul, din apropierea careului mic, insa polistii au egalat in minutul 64, cand Gigel Bucur a nimerit plasa cu un sut din careul mare, dupa o asezare perfecta a lui Artiom Karamyan.
Poli isi continua drumul spre cupele europene, cei care au remizat astazi cu una dintre pretendentele la titlu fiind urmatorii: Pantilimon, Badoi, Luchin, Brezinsky, Milhazes, Martinez (80, Martinez), Srhoj, Vrsic (62, Ganea), Artiom Karamyan (83, Arman Karamyan), Rusic, Bucur.

Preturile biletelor: FOTOLII – 75 LEI / TRIBUNA 0 – 50 LEI / TRIBUNA 1 – 25 LEI / TRIBUNA 2 – 20 LEI / PELUZE – 10 LEI

Patronul roș-albaștrilor a avut o reacţie nervoasă când atacantul Gigel Bucur a marcat golul egalizator pentru timişoreni în minutul 50. Gigi Becali a gesticulat nervos, dorind iniţial să părăsească locul său de la tribuna oficială. După câteva minute însă, patronul formaţiei din Ghencea a renunţat să plece şi a rămas în continuare să vadă partida.

Marian Iancu şi-a menţinut promisiunea de a nu fi prezent la partida echipei sale din Ghencea. El a protestat astfel împotriva delegării centralului Sebastian Colţescu: „Poate, dacă nu ar fi arbitrat Colţescu, aş fi mers la stadion. Aşa, mai bine stau acasă, însă nu am să-l blestem pe Colţescu, pentru că suntem în Săptămâna Mare”, a spus finanţatorul lui Poli.

A murit constiinta exilata a romanilor Monica Lovinescu

Duminică s-a stins din viaţă, la Paris, Monica Lovinescu, omul care, de la microfonul Europei Libere, a fost reperul moral al românilor.

Ura regimului comunist dar si cel al cameleonilor democraţi din zilele noastre nu au speriat-o si nu au clintit-o in demersul ei de a spune adevarul fapt ce a atras antipatia si iritarea din partea atâtor bărbaţi asupra Monicăi Lovinescu.

Monica Lovinescu a murit duminică la Paris în vârstă de 85 de ani, însă nici acum duşmanii ei nu arată cuvenita remuşcare.

Problemele Monicăi Lovinescu cu Securitatea au început din 1948, când, influenţată de abdicarea regelui, a cerut azil politic în Franţa. Ca urmare, mama sa, Ecaterina Bălăcioiu, soţia criticului Eugen Lovinescu, a fost arestată, torturată şi ucisă în închisoarea Jilava, apoi aruncată într-o groapă comună.

Procurorul care s-a ocupat de caz s-a mutat în apartamentul familiei, ce găzduise şi cenaclul „Sburătorul“, iar biblioteca a fost arsă într-o casă conspirativă a Securităţii.

Impulsionată şi de dramatica experienţă personală, în 1967 Monica Lovinescu a început să realizeze la Europa Liberă emisiunile „Teze şi antiteze la Paris“ şi „Actualitatea culturală românească“.

Punctul culminant al urmăririi sale de către Securitate a fost atins în 1977, când, în curtea casei sale de pe sStrada François Pinton din Paris, a fost bătută cu bestialitate de doi terorişti palestinieni plătiţi de regimul de la Bucureşti.

Conform generalului Pacepa, care a dezertat în 1978, Ceauşescu i-ar fi spus acestuia înainte de atentat: „Să i se închidă gura. Nu trebuie ucisă. S-o facem zob. Să-i spargem dinţii, falca, braţele. Să nu mai poată niciodată vorbi sau scrie“. Acţiunea a fost condusă de Hani Hassan, consilier al lui Yasser Arafat pe probleme de terorism şi, totodată, colaborator al Securităţii sub numele de cod „Annette“.

Bătaia nu a avut însă efectul scontat. După o zi de comă, cu un traumatism cranian, cu o fractură la baza nasului şi cu un hematom de la umăr până la mână, Monica Lovinescu a fugit din spital pentru a se reîntoarce la microfonul Europei Libere, unde a denunţat atentatul.

În 1979 s-a consumat un alt episod celebru al luptei Securităţii împotriva Monicăi Lovinescu. Prin intermediul revistei „Săptămâna“, condusă de Eugen Barbu, şi sub semnătura lui Dan Ciachir, a apărut un articol vituperant despre aceasta, Virgil Ierunca şi Eugene Ionesco, intitulat „Murături de Paris“.

„Când nu suge din eternul biberon Goma, subiect de care credem că i s-a făcut lehamite şi ultimului ascultător, doamna Monica (…) ne face capul calendar cu George Dumezil, Alain Becanson, Philippe Sollers etc.“, se spunea în articolul în care era caracterizată drept „privighetoarea rârâită a microfoanelor müncheneze“.

Adversarii neîmpăcaţi ai Monicăi Lovinescu nu-şi pot reprima nici acum aversiunea. „Mi-am făcut datoria. Europa Liberă era o oficină a CIA, care acţiona împotriva României“. Astfel justifică acum deputatul PRM Ilie Merce urmărirea jurnaliştilor de la Europa Liberă, acţiune denumită „Eterul“ şi pe care a coordonat-o vreme de un an.

Moartea Monicăi Lovinescu îl lasă rece, fără nici o mustrare de conştiinţă. „Nici măcar nu am cunoscut-o. Nu am mustrări de conştiinţă pentru că ceea ce am făcut am făcut cu discernământ, nu am executat ca un robot nişte ordine“, spune fostul securist. Cât priveşte antiteza în care a fost prezentat adesea cu Monica Lovinescu, actualul parlamentar crede că este exagerată.

„Unii îşi dau o importanţă mai mare decât au în realitate. În plus, eu şi Monica Lovinescu nu am fost adversari, nu a fost un război pe viaţă şi pe moarte, ci unul între două sisteme“, conchide Ilie Merce.

Şeful pe linie de partid al lui Ilie Merce, Corneliu Vadim Tudor, unul dintre cei mai virulenţi inamici ai Monicăi Lovinescu, a declarat pentru Cotidianul că regretă dispariţia acesteia: „Deşi am fost adversari, astăzi nu pot spune decât „Dumnezeu să o ierte“ şi să se odihnească în pace lângă părintele ei pe care l-a iubit atât.

Eu am iertat-o demult. Chiar dacă a fost nedreaptă cu mine şi a făcut-o de multe ori pe biata mea mamă să sufere când asculta Europa Liberă, iată că viaţa le nivelează pe toate. Am o strângere de inimă acum, aşa cum am avut când s-a prăpădit un alt adversar al meu, Moses Rosen. Nu e uşor nici când încep să-ţi dispară inamicii. Pot spune că o parte din tinereţea mea a murit o dată cu ea“.

Dan Ciachir neagă paternitatea textului din 1979 şi spune astăzi că are conştiinţa împăcată totuşi faţă de Monica Lovinescu şi soţul ei. „Mulţumesc lui Dumnezeu că am apucat să mă împac cu ei în 2001, când le-am trimis cu dedicaţie cartea «Cronica ortodoxă» prin intermediul lui Cristian Bădiliţă.

Virgil Ierunca mi-a mulţumit apoi prin intermediul lui Tudorel Urian“, spune Dan Ciachir, care recunoaşte însă că, doar cu câţiva ani înainte, se simţise nedreptăţit de aceştia prin emisiunile lor. „Publicasem un interviu în «Orizont» cu Nina Cassian, pentru care m-au criticat, ca apoi, după ce Nina Cassian a plecat din ţară, şi ei să o invite în emisiuni“.

Publicistul susţine că textul „Murături de Paris“ a fost scris de Barbu, în timp ce el era în armată, însă pus în faţa faptului împlinit a acceptat situaţia. „Am fost de principiu că cine se scuză se acuză“, justifică el.

Beneficiile politice mai importante decât altruismul luptei sindicale

• Liderul sindical din Federaţia Educaţiei Naţionale (FEN) s-a hotărât să intre în politică dar bineânţeles nu oriunde, la serviciile făcute nu putea intra decât în partidul lui Băsescu unde va primi, drept recunoştiinţă pentru toată “activitatea sa sindicală ” de continuă hărţuială a Cabinetului Tăriceanu , un loc eligibil în Camera Deputaţilor.
• Viitorul deputat a ales să urmeze calea bătătorită a predecesorilor Mitrea şi Ciorbea pentru că, nu-i aşa, va putea astfel apăra mult mai bine cauza profesorilor chear de pe băncile Parlamentului, tot aşa de bine cum a făcut-o şi Mitrea care apără de vreo 15 ani drepturile şoferilor.

“Trebuie să lămuresc două chestiuni. FEN nu a semnat nici un protocol de colaborare cu vreun partid politic şi nici nu va semna. Este o decizie personală. Chiar din septembrie anul trecut am discutat în Biroul executiv acest lucru şi chiar am propus tuturor să nu mai stea deoparte şi să face ceva pentru educaţie.

De la liderul de şcoală pînă la liderii de filiale pot intra în ce partid vor ei. Chiar avem membri şi în PRM, UDMR, cu toate că Bella Marko mă înjură.” simte nevoea să se dezvinovăţească preventiv noul beneficiar al “trădării luptei sindicale”